Străjuite de grădina botanică la sud și de biserica Sfânta Elisabeta la nord, terenurile campusului universitar din Marbourg au fost reorganizate cu ocazia construirii noii biblioteci. Pe situl alungit din proximitatea grădinii botanice, arhitecții au conceput un volum în formă de aripă, îndoit în două locuri, dominat vizual de un atrium prevăzut cu un acoperiș vitrat arcuit, ce leagă spațiul universitar de grădină și de orașul vechi, spre sud. În partea de nord, noul edificiu se îmbină cu o clădire existentă clasată ca monument protejat, pentru a defini un spațiu exterior urban.
La interior, diversele etaje curbate, dispuse în trepte, și secvențele spațiale fluide dau naștere unui loc deschis ce găzduiește, în centru, un spațiu semi-public cu aparența urbană a unei străzi acoperite. Fațadele interioare sunt placate cu panouri din fibrociment în diverse tonuri de roșu, care creează dinamismul cromatic necesar într-un atrium sobru. Delicata construcție a fațadei exterioare este îmbrăcată în sti- clă, în timp ce acoperișul este compus dintr-o structură curbă de sticlă și oțel. Astfel, lumina naturală scaldă din belșug spațiul interior, punând în valoare panourile roșii din fibrociment. Prin contrast, fațada exterioară a fost placată cu panouri din fibrociment de culoare bej, care, prin dispunere și dimensiuni, se corelează cu ferestrele și cu fațada cu montanți și traverse a atriumului. În funcție de unghiul luminii, fațadele roșii de la interior se disting strălucind prin frontul vitrat.
Noua bibliotecă universitară amintește de o bijuterie într-un scrin. Rectilinie și robustă la exterior, clădirea se dezvăluie la interior, relevând, exact în punctele de ruptură a direcției, o înfățișare foarte diferită. Este fascinant modul în care acest material – fibrocimentul – poate genera două spații atât de deosebite în aceeași construcție.
Biblioteca creează o legătură între două părți ale orașului. De aceea, acest spațiu a căpătat o importanță deosebită și a fost lărgit suplimentar în partea sudică. Panourile din fibrociment transpar din spatele fațadei vitrate, dezvăluind viața interioară a clădirii. Structura metalică arcuită a acoperișului reunește cu blândețe corpurile decalate ale clădirii, adaptându-se în mod optim la curbele libere ale fațadei interioare.
Conceptul cromatic de bază al tuturor corpurilor de clădire îl reprezintă combinația de bej, alb și diverse nuanțe de roșu. Caracterul special al spațiilor interioare este dat de pardoselile roșii și de pereții albi. În atrium, fațadele din fibrociment sunt puse în valoare de elementele de construcție vopsite în alb.